Secretele de la Mongokhto

Este una din bazele aeriene cele mai intrigante și cele mai izolate din Rusia. Mongokhto este actual reperul unei flote de avioane puternice “Bears” și “Backfire” din Aviația Navală Rusă, aparate rar vizibile de ruși dar și mai puțin de occidentali.

În Extremul – Orient rus, se află baza secretă încredibilă de la Mongokhto, situată la șapte fuse orare și la 4.000 de mile la est de Moscova în regiunea Khabarovsk. Baza militară are numeroase nume însă Mongokhto este cel mai ușor dintre toate. Altele sunt Kamennyi Ruchey, Sovetskaya Gavan și Alekseyevka.

Ty-142MP, sursa Wikipedia.

Nu se știe exact când s-a construit această bază însă primele documente oficiale ale Comandamentului Marinei Sovietice datează de la 1 decembrie 1947. Se știe că construcția celei mai mari baze de aviație navală din Extremul Orient sovietic a început în 1950 sub ordinul Comandantului Flotei Sovietice din Pacific. Viitoarea garnizoană a primit numele de Kamennyi Ruchey în timp ce orașul a fost numit Mongokhto. Dar azi, toți îi spun astfel acestei baze secrete rusești.

Misterul numelui său a intrigat pe mulți. Unii afirmă că el ar veni dintr-o limbă veche și s-ar putea traduce ca “Valea Morții” în timp ce alții cer o explicație mult mai prozaică. Ei spun că Mongokhto vine pur și simplu de la limbajul local oroch. “Mo” înseamnă pădure sau lemn. În timpul verii, pe raul Tumnin sunt transportați numeroși bușteni. În Oroch, asta se numește un “Mongokhto”!!

Orașul a fost construit cu prizonieri. Din motiv de extremă izolare a noilor instalații, locuitorii au trăit timp de mulți ani fără apă și fără electricitate curente. Camioanele aduceau apă de la râul Tumnin iar generatoarele de electricitate erau oprite în timpul nopții. Pentru a cumpăra mâncare, locuitorii trebuiau să meargă până la gara cea mai apropiată situată la 5 km. În același timp, baza a devenit o instalație militară strategică însărcinată de a proiecta puterea aeriană sovietică deasupra frontierelor de Est.

De-a lungul istoriei, la bază s-au adus multe aparate și în marea lor majoritate erau bombardiere grele. Cel mai mult a rămas faimosul Tu – 16 Badger. Primele aparate de acest tip au aterizat la Kamennyi Ruchey la 2 februarie 1957 și antrenamentele cu aceste avioane au început în octombrie. Apoi, au fost aduse aparate Tu – 22 M3, Tu – 142 MZ de luptă ASM și avioane de comunicații Tu – 142 MR “Bear-j”.

Primele Tu – 142 au sosit la bază în 1979. Echipajele și familiile lor au ocupat toate locurile de la Mongokhto, creând o suprapopulație masivă! Ei sunt numiți și azi “hunhuzyi”, un dialect local pentru cuvântul rusesc “razbonyniki” (hoți sau pirați). Tu – 142 MR “Bear-j” este o variantă rar utilizată ca releu de comunicație produs de Beriev și bazându-se pe celula lui Tupolev. Aparatul este echipat pentru comunicații înalte și de frecvente scăzute cu submarinele operaționale și pentru a lega mesajele cu postul de comandament ale marinei. Cunoscut și ca “Oryol” (vultur), Tu – 142 MR este echipat cu diverse antene de comunicație și de un sistem releu Etyud. Pentru a comunica cu un submarin aflat în fază operațională, se întinde un fir de 7,5 mm pe 7,5 km de la carlingă de sub avion în timp ce acesta zboară în cercuri strânse, ceea ce permite firului de a fi suspendat aproape la verticală.

Incidentul Kitty Hawk

Unul dintre piloții cei mai respectați de la Mongokhto este colonelul Anatoli Viktorovici Semyonov, comandant secund al escadrilei ASM. Este un pilot foarte experimentat, care iubește să-și piloteze avionul “Bear” la altitudini destul de joase (la aproape 20 m deasupra unui vas de pescuit de pe Marea Okhotsk). Într-o duminică a anului 2004, el și echipajul său au fost însărcinați de a localiza port-avionul american USS Kitty (CV – 65) care efectua exerciții în apele internaționale în largul coastei de Est ruse. Semyonov a găsit rapid nava și a realizat mai multe treceri mult prea aproape de aceasta și mult prea jos decât uzanta oficiala de atunci, făcând poze! Imediat a fost trimis un F/A – 18 Hornet în urmărirea zgomotosului Tu – 142 care a fost deasemenea fotografiat de echipajul rusesc. Avionul american a zburat direct între Tu – 142 și port-avion după care a făcut o întoarcere câteva minute mai târziu când Bear s-a îndepărtat. Ca urmare a acestei misiuni reușite, echipajul lui Semyonov a fost ovaționat și s-a vărsat șampanie la bază. Ulterior, US Navy a trimis o notă de protest susținută de o înregistrare video de 12 secunde care confirmă violarea.