Experienţele supranaturale ale Gemmei Galgani

Gemma Galgani s-a născut la 12 martie 1878 în Borgo Nuovo di Camigliano în provincia Lucca din Toscana (Italia). Este cunoscută pentru viziunile sale, extaze, stigmate și boli penitențiale. Papa Pius al XII-lea a canonizat-o în 1940.

Era al cincilea copil dintre cei opt copii ai familiei Galgani şi prima fată născută. La vârsta de șapte ani, Gemma a primit confirmarea sacramentului. La scurt timp, în septembrie, mama ei a părăsit această lume.
În timpul primei sale experienţe supranaturale, în 1885, Iisus i-ar fi cerut sacrificiul. Doi ani mai târziu, în cadrul primei împărtășanii, la 19 iunie, de sărbătoarea Inimii Sfinte a lui Iisus, Gemma a trăit o nouă experiență spirituală intensă: “În această dimineață Iisus mi-a dat marea dorință de a fi călugăriță”.

sursa Wikipedia

Treptat, ea se îndepărtează de dragostea de comuniune, dar se remarcă prin apropierea şi iubirea intensă pentru cei din oraş şi goleşte casa tatălui său pentru ei! Avea numai11 ani. În plus, a renunţat de a-şi mai face griji pentru hainele şi înfățișarea sa.
În 1894 a murit fratele său Gino, cel mai apropiat de sufletului ei. Avea 17 ani şi era cu un an mai mare decât ea. Gemma a resimţit profund pierderea acestuia. Avea inima frântă şi bolnavă. Din acel moment, a încetat să mai meargă la școală.
În 1896, a avut noi experiențe supranaturale. L-a văzut pentru prima dată pe îngerul său păzitor, care i-a cerut să devină “soția Regelui răstignit”. Iisus Christos dorea de fapt să o facă să înțeleagă că trebuia să devină călugăriță. Avea 18 ani.
Un an mai târziu a murit tatălui său. Această dispariţie a lăsat familia într-o sărăcie lucie. Gemma s-a mutat la o mătușă în Camaiore, apoi a reveni la Lucca pentru a scăpa de pretendenţii care îi dădeau târcoale cu asiduitate.
Între 1898 – 1899, Gemma a suferit de o boală “mortală”. Acum, i-a apărut pentru prima dată Sfântul Gabriel. Tot restul vieții ei, va manifesta o iubire irezistibilă pentru acest sfânt care i-a fost trimis de Iisus ca să o ajute să trăiască spiritualitatea Patimilor. Duhovnicul său va fi Monseniorul Volpi.
Graţie ajutorului divin, Gemma se va vindeca miraculos prin mijlocirea Sf. Margareta Maria Alacoque.
Sfântul Gabriel i-a apărut în fiecare seară ca să se roage cu ea. Pentru fată a început o “viață amoroasă de zi cu zi”, cu Iisus și cu o “familiaritate supranaturală” cu sfinții. Avea 21 de ani.
Într-o joi seara, la 8 septembrie, Gemma a primit “harul” stigmatelor. Era în ajunul sărbătorii Sfintei Inimi a lui Isus. A trăit o experiență dură până vineri la ora 15.
Stigmatele s-au repetat apoi în fiecare săptămână, cu o precizie misterioasă: începeau joi, la orele 20 ore şi durau până a doua zi la orele 15. În septembrie, Gemma a început însă să vorbească tare în timpul stigmatelor.
Între iulie-septembrie 1900, şi-a scris “Jurnalul” din ordinul episcopului Volpi. Peste doi ani, starea sa a devenit neliniştitoare. Până la sfârșitul lunii iunie a încetat să mai mănânce, se rezuma numai la comuniunea de dimineață și puțină apă. Avea 24 de ani.
Gemma trecea printr-o perioadă de intensă “reparație” oferită de Inima Preasfântă. Părintele Germano, care o supravegea îndeaproape i-a cerut să se roage lui Iisus ca să-i redea sănătatea. Starea ei s-a ameliorat o perioadă scurtă, apoi s-a înrăutăţit vizibil.
La 19 august, Gemma s-a confrunta cu o nouă lovitură: sora ei Giulia, în vârstă de 18 ani, pe care o iubea imens, a murit. Era mezina familiei Galgani. Dintre toţi membrii familiei, ea dorise cel mai puternic ca Gemma să revină acasă. Apoi, la 1 octombrie, altă dramă: a murit fratele său Tonino (Antonio, în vârstă de 22 ani).
La 21 septembrie, doctorii au constatat debutul simptomelor evidente de tuberculoză. Nu-i mai dădeau mult timp de trăit…Gemma a murit la 11 aprilie 1903, în Sâmbăta Sfântă, la orele 13 şi jumătate. Avea doar 25 de ani.
La 14 mai 1933, Gemma Galgani a fost beatificată de către Papa Pius al XI-lea, iar la 2 mai 1940, canonizată de către Papa Pius al XII-lea.