Tridentul lui Neptun: descoperirea a trei noi exoplanete

Trei noi exoplanete având de 10, 12 şi 18 masa Terrei au fost descoperite de o echipă europeană de astronomi. Aceste planete se învârt în jurul unei stele abia cu puţin mai mare decât Soarele nostru şi situată în constelaţia Pupei la aproximativ 40 ani lumină de sistemul nostru solar. Modelele, formarea şi evoluţia planetară indică faptul că cele două planete interioare trebuie să fie din roci şi că planeta exterioară trebuie să aibă un înveliş gazos care trece peste un miez de rocă şi de gheaţă. Aceasta din urmă este situată în zona “locuibilă”, adică la o distanţă de steaua sa unde ar putea fi prezentă apa lichidă.

Credit foto: NASA/JPL-Caltech. Spitzer space telescope (Artist concept).Sursă Wikipedia.

 În cursul ultimilor doisprezece ani, au fost detectate 180 de planete în jurul stelelor similare Soarelui nostru. Cele mai mici dintre ele au mese cuprinse între 5-20 de ori cele ale Terrei şi sunt în marea lor majoritate foarte apropiate de starea lor cu perioade orbitale de doar câteva zile.

Rezultatul, obţinut de echipa europeană de astronomi, descrie un nou sistem planetar cu caracteristici care se apropie de sistemul nostru solar. Utilizând spectrograful HARPS instalat într-un telescop al ESO la Silla în Chile, cercetătorii au descoperit 3 planete având de 10, 12 şi 18 ori masa Terrei care se învârteau în jurul stelei HD 69830 abia cu puţin mai mare decât Soarele nostru şi având o vârstă cuprinsă între 4 şi 10 miliarde de ani. Similitudinile arată că aceste trei planete, situate aproape de steaua lor, se află într-o configuraţie stabilă. Alte stimulări bazate pe modele de formaţie planetară au stabilit că planeta internă ar trebui să fie în întregime stâncoasă, a doua jumătate stâncoasă jumătate gazoasă şi că cea mai exterioară ar trebui să aibă un înveliş gazos trecând peste miezul de rocă şi gheaţă. Aceasta din urmă se dovedeşte a fi situată în zona locuibilă, adică la o distanţă de steaua sa unde apa lichidă poate fi prezentă la suprafaţa planetelor solide.

Acest sistem planetar numit de asemenea “Tridentul lui Neptun” oferă de altfel o particularitate: satelitul Spitzer de la NASA a revelat o puternică emisie infraroşie, atribuită unui inel de asteroizi situaţi între a doua şi a treia exoplanetă, care cunoaşte numeroase coliziuni formând astfel mici grăunţe de silicate cristaline de un diametru de ordinul micromului. Acest rezultat indică faptul că sistemul este în evoluţie.

Studiul planetelor extra-solare a devenit unul dintre domeniile prioritare ale astronomiei actuale atât la sol cât şi în spaţiu, având ca finalitate înţelegerea originii sistemului solar, a Terrei în special şi pe termen lung cercetarea vieţii din Cosmos.